Nori albi în cer albastru.
Se urmăresc, se-adună.
În valul de lumină contururile se șterg,
Se mișcă împreună.
În slaba tresărire a unduirii lor
Întrevăd umbrele și luminile gândurilor.
În largi cercuri se întind spre josul orizont,
Apropie și duc o caldă liniștire
În lina și întinsa lor lumină;
Mi-acoperă gândirea în tăcere.
Și urmăresc mișcarea,
Cum vagi imagini sunt izbite de lumină.
Mai des contururile cresc, se-nlănțuie,
Ștersele temeri se pierd din nou în desele sclipiri
Și între umbrele bogate albul se destramă și se-ncheagă.
O nouă formă și-o nouă zâmbire îmi duc privirea către margini;
Se-ntunecă și-și luminează calea,
O nouă pace vine și-mi răspunde,
Încerc să mă gândesc dar ea mi-ascunde
schimbarea și conturul ce dispare.
Apar deasupra mea și-n ochii mei,
Și se preschimbă, le văd figuri și semne
Prin care-i recunosc, se mișcă transformate,
În densele întinderi iar îmi apar schimbate,
Revin în liniștire la gânduri și la ele
Și-mi pare că întreaga formă se șterge și piere.
Mai recunosc o veselă sclipire,
Și noi repere mi se-aștern în față;
Sunt deja alții, și noi tonuri și gândiri prind viață,
Se-ncurcă inundate și se pierd alene,
În suplele plutiri încerc să le desfac și să le-mpac
Dar razele le-acoperă discrete
Și-n umbrele abia recunoscute se retrag.
O nouă formă iau, în liniștita transformare
Observ doar o mișcare a unor vagi impresii;
Câteva forme și repere ca niște saluturi îmi apar.
S-au mai mișcat și ele și le percep schimbarea tot mai vag.
Tot mai străine, încerc să mi le-nchipui
Dar sunt cărări și forme diferite
Și-mi pier și ele în fâșii înguste,
Îmi pare că le văd cum se despart.
Trec în lățimi și creșteri diferite
Și câteva momente sunt unite.
Dar nu le mai cunosc conturul, unduirea;
S-au retras mult, s-au separat pe-alocuri,
Prin gândul dinainte trec noi umbre
Umplute de țâșniri și luminări mărunte,
Și trec grăbiți, s-au subțiat, necunoscuți;
Se urmăresc, se-alungă, loviți de câte-o rază ce-i pătrunde,
În creșteri și scăderi necunoscute. Se duc.
Asemeni amintirii tale.



Mai 2008